Letiţia (Felicia) Marinca (17 decembrie 1928, Bicazul Ardelean, judeţul Neamţ) este o poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Ecaterinei (născută Rogin) şi a lui Aurel Crişan, inginer geometru. Face şcoala primară în Vânători-Neamţ, liceul la Piatra Neamţ, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei. Va absolvi Facultatea de Filosofie, secţia ziaristică (1955) şi Facultatea de Filologie (1963).
Funcţionează ca profesoară la Liceul "Elena Cuza" din Craiova, redactor la "Gazeta învăţământului", la ziarul "Înainte" din Craiova, la Editura pentru Literatură (1960-1969) şi la Editura Albatros (1970-1975). Debutează editorial cu volumul "Freamăt", apărut în 1967. A fost distinsă cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1985) şi cu Grand Prix de Poesie de l'Enclave des Papes Valréas. Este sora regretatului critic Constantin Crişan.
Poezia scrisă de Felicia Marinca este o meditaţie tandră, fără ostentaţie, fără patetism. Stanţele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în faţa ireversibilei curgeri a timpului: "Am lăsat în urmă / frânghii sângerate de gleznele mele, / A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte. / Munţii, prăbuşiţi spre a-mi opri pribegia, / pe care i-am luat / şi rezimându-i sub nori / de veghe i-am pus drumului meu".